Culoarea se afla peste tot in jurul nostru – de la rosul semaforului pana la albastrul pur care infrumuseteaza cerul pe timp de vara. Culorile apar atat de mult in viata noastra incat incepem sa uitam acest aspect al vietii. Cu siguranta nu ne gandim ca, culorile pot avea o istorie, sau ca ar fi fost vreodata mai diferite fata de modul in care le percepem in prezent. Insa, cu toate ca ne vine greu de crezut, culorile nu au fost intotdeauna ceea ce sunt astazi.

Josef Albers (1888-1976) a fost un designer german si educator care era obsedat de modul in care culorile reactioneaza cu alte culori.  Dupa depasirea unei initiale faze expresioniste, dar si a unei rationalitati excesive induse de Bauhaus, Albers adera, in anul 1936, la American Abstract Artists Association.  Culoarea, cu legitatile ei specifice, constituie tema centrala a preocuparilor artistului. In esenta, Albers a crezut ca, culorile nu erau o notiune fixa, ci acestea se schimbau in functie de experienta si de expunere.

Ludwig Wittgenstein – a fost un filozof austriac, care a reusit sa schimbe modul in care vorbim despre culori cu ajutorul limbajului. Una din cele mai mari creatii ale sale a fost reprezentata de Remarks on Color. In aceasta lucrare, Wittgenstein a incercat sa clarifice teoriile lui Goethe, sustinand ca prin intermediul limbajului putem ajunge sa intelegem functiile culorilor. Culorile, sustinea acesta, contin o multime de probleme care fac imposibila caracterizarea ca si un lucru individual. Rezultatul este destul de dificil: ”De ce nu poate exista un alb transparent?”, ”De ce nu exista un verde rosiatic?” sau ”Va fi albul cea mai luminata culoare din lume?”- erau intrebari pe care adesea si le adresa filozoful.

Culorile Corporatiilor

Poti detine o culoare. Bine, nu tu ca si individ, ci corporatiile mari. McDonald’s, Starbucks sau Coca-Cola, toti detin culorile care apar pe simbolul marcii lor. Nuantele aurii, verdele de Starbucks sau rosul de Coca-Cola pot fi folosite numai de aceste companii. In primul rand, acest lucru pare a fi destul de absurd. Cum poate cineva sa detina o culoare? Cu toate acestea, daca stam bine si ne gandim, chiar are sens. Culoarea incepe sa faca parte din identitatea unei companii, fiind o strategie de marketing, si de ce ar fi altcineva capabil sa foloseasca acceasi culoare in beneficiul lor?