Inca de la inceputurile timpurilor, oamenii au oferit , in semn de venerare, sacrificii pentru a-i satisface si pentru a-i impaciui pe zei. De la vechii evrei, romani sau greci, pana la miscari religioase noi, precum santeria, sacrificiile raman o parte integranta a oricarei religii. Pe cand unele sacrificii sunt sacrificii nesangeroase, fiind ofrande aduse zeilor in forma de mancare si de artefacte, sacrificiile de sange sunt foarte populare si in alte religii de asemenea.
Sacrificiul animal este o forma de sacrificiu de sange, unde animalul este ucis in numele religiei. Chiar daca se pare ca traditiile moderne nu prea inteleg conceptul de sacrificiu animal, practicarea acestuia nu s-a diminuat. De fapt, in foarte multe culturi, sacrificiul animal joaca un rol extrem de important si formeaza o parte integranta a sistemului social. Cu toate ca a fost extrem de renumit in religiile mediteraneene, practicarea sacrificiului animal dateaza inca din 8000 i.Hr. , cunoscuta si ca perioada neolitica. Pe masura era glaciara s-a terminat si climatul s-a incalzit din nou, oamenii au putut sa vaneze si sa creasca animale, iar religia a devenit un mijloc foarte important prin care oamenii sa impresioneze fiinte invizibile, sacrificiile animale au devenit foarte populare.
Cand vine vorba despre greci si despre romani, trebuie sa stii ca sacrificiile animale erau parte integranta din societatea acestora. Societatea greco-romana era divizata in elite si oamenii de rand. Sacrificiile animale erau o metoda prin care elitele isi puteau arata marinimia si cum faptele lor bune puteau sa fie in beneficiul societatii ca un intreg. Elitele, desigur, primeau recunoasterea publicului facand acest sacrificii si puteau astfel sa-si manifeste statutul superior. In Roma, sacrificiul animal era legat de rolul religios al imparatului roman, care servea drept varf pentru ierarhia societatii. Sacrificiile erau pe atunci, in Roma, o forma de venerare si de iubire fata de imparat.